La me terra
è figghia di lu mari
Pi specchiu teni auta la luna
e accorda la so' vuci cu lu suli
Occhi pizzuti e manu satalòri
ti parranu smurfiannu li paroli
La me terra
è un voscu di signali
È comu 'na canzuna nta lu scuru
spicata ntra lu reficu d'un sonnu
'Na crocchiula ca sarva nta lu cori
lu spinnu di chiantàrisi li ali.
La mia terra | è figlia del mare | Per specchio tiene alta la luna | e accorda la sua voce con il sole | Occhi profondi e mani ballerine | ti parlano traducendo le parole | La mia terra | è un bosco di segnali | È come una canzone che si acolta nel buio | fiorita dentro le cuciture di un sogno | Una conchiglia che conserva dentro il cuore | il desiderio di piantarsi le ali.
(Poesia indialetto siciliano)