Quannu lu coru
a cienti all'ora
batte
e picciunciellu
ancora ti sienti;
quannu a lu mandulinu,
anco stunatu,
'na serenata
strimpelli
a l'amata toja bedda;
vole di',
che l'ammore
mai la ruzzine
nun prenne;
e seppur
co' e tasche bucate,
te fa sintì
nu Re
rasserenatu.