racconti » Favole per bambini » Lu parrinu e li soru schettiU PARRINU E LI SORU SCHETTI
Lu parrinu e li soru schettiU PARRINU E LI SORU SCHETTI
Il Cuntu è stato il prodotto narrativo più comune pur nella sua disperata e disperante ingenuità della Civiltà contadina la rivela meglio di un saggio di sociologia. Gli ingredienti ci sono tutti: la speranza, la miseria, la superstizione, la tristezza, la magia, la religione, il lieto fine. Questo cunto, uno dei tanti, veniva raccontato dagli anziani la sera dopo il pasto. si ripeteva all'infinito, ogni volta lo stesso ed ogni volta nuovo, perchè il cuntastorie aggiungeva sempre qualcosa o toglieva se aveva fretta di andare a dormire, incurante delle proteste di quanti di noi ricordavamo le parti del racconto tagliato. Auguro buona lettura a quanti avranno la pazienza di addentrarsi nel racconto.
C'era 'na vota 'na viduva, lu maritu murennu l'avia lassatu cu tri figli nichi e idda mischina cu granni sacrifici li purtava avanti. Amuninni chi vinni lu tempu chi li picciotti avianu divintatu grannuzzi, allura la matri li riunii e cci fici un beddu discursu:
"Figli mei, sinu a quannu atu statu nichi, ju cu granni sacrifici haiu mantinutu a tutti, oramai siti granni perciò un pezzu di pani agghiri dintra cci l'aviti a purtari".
Lu granni si fici avanti.
"Dumani matina prestu, mi nni vaju a la chiazza, sutta lu roggiu di lu spitali, dunni fannu l'omini pi ghiri a travagliari e videmu si mi capita la jurnata".
Accussì fici. La matina prestu chi cc'era ancora scuru, lu figliu granni si nni ju sutta lu roggiu dunni si riunianu tutti l'omini chi circavanu travagliu e si misi ad aspittari chi un patroni lu chiamassi pi fari la jurnata.
Mentri lu picciottu era dda chi aspittava, di la chesa vicina nisciu un parrinu chi avia dittu missa, s'avvicinau a iddu e cci dissi:
"Beddu giuvini, vò travagliari"?
"Certamenti signuria, sugnu ccà a Ddiu e a la furtuna, spirannu chi quarcunu mi chiama pi farimi travagliari, accussi pozzu purtari pani a la casa".
"Cci vo veniri cu mia a travagliari"?
"Macari a Ddiu, si vossia mi cci porta ju cci vegnu vulinteri e cci dimostru cu li fatti chi vossia nun havi a pentisi di avirimi pigliatu".
"Iu ti cci portu, però a ma fari lu pattu. Pi 'na jurnata di travagliu ju ti dugnu cent'unzi, ma sta attentu, cu si penti di tutti duj paga li cent'unzi".
"Va beni", - accunsintiu lu picciottu, pinsannu - "ju chi haiu di perdiri? Bonu bonu si a lu parrinu cci pari picca lu travagliu, ju cci guadagnu li cent'unzi senza ammazzarimi di travagliu".
"Sta beni parrinu, oggi travagliu nni vossia, ora curru a la me casa e cci vaju a diri a me matri chi oggi travagliu nni vossia, dunni 'nn'arrivamu"?
"Nn'arrivamu a la nisciuta di lu paisi, vicinu a l'archi".
Lu parrinu si misi supra lu carruzzinu chi avia fermu dda vicinu, mentri lu picciottu cuntenti curria a la casa pi dillu a la famiglia.
"Matri, chi furtuna chi appi. Mi capitau 'na cugnintura c'un parrinu":
"Si vidi chi la sorti t'aiuta, figliu meu".
Lu picciottu arrivau a l'archi dunni cc'era lu parrinu chi l'aspittava, acchianau puru iddu supra lu carruzzinu e parteru versu la campagna. Arrivati chi foru nni la cuntrada chiamata Balata scinneru a lu latu di lu parrinu. Dintra lu bagliu c'eranu gaddini, porci e fora pecuri e capretti. Scinnuti di lu carruzzinu lu parrinu fici quarchi passu versu 'na gebbia e cu la manu fici segnu a lu giovini.
"Vidi? Ddocu cc'eni la gebbia, quannu hai siti vivi, cca cc'eni lu zappuni", - e cu li sò mani lu pigliau di 'nterra e lu cunsignau a lu picciottu, - "lu to travagliu eni di zappari lu tirrenu sutta la gebbia, si capisci chi nun t'ammazzari, l'impurtanti eni chi lu fai. Ricordati chi haiu du soru, vidi chi sunnu dilicati, cca 'nta lu locu cc'haiu ogni beni di Ddiu, ficu, persichi, mennuli, piruna, pira, st'attentu e ti servi cu li to mani picchi li me soru sunnu troppu dilicati. Iddi doppu mezziornu vennu cca a lu locu, si ti li dunanu tu ti li po' manciari, nni capemu".
"Sissignuri, capiu tutti cosi".
"Meglio accussi, si voi quarchi cosa tu cci lu dumanni chi iddi sicuramenti ti lu dunanu".
"Va beni parrinu, vossia stassi tranquillu".
Appena lu parrinu riturnau a lu paisi, lu giovini si misi a zappari a la scapiddata, era 'ntinziunatu a fari bedda figura cu lu patruni in modu chi arristava cuntentu e lu chiamava ancora quannu avia bisognu. Ogni tantu si firmava, aisava l'occhi pi talari versu l'archi pi talari si si vidia arrivari lu carruzzinu di lu parrinu, ma nun vidia nenti e allura ricuminciava a zappari.
"Lu parrinu si sta facennu aspittari, ma quannu havi a veniri? Ju 'ntantu nun cci vju cchiù pi la fami".
Finarmenti vitti lu carruzzinu chi arrivava e si ralligrau.
"Ora chi lu parrinu arriva, mi fermu 'n'anticchia pi ghiri a manciari, spirannu chi armenu porta cosi boni. Certu chi cu tuttu lu zappatu chi haiu fattu, lu manciari mi lu duna cuntentu",
Appena chi arrivau lu parrinu lu sò pinseri fu chiddu di jri a cuntrullari lu travagliu fattu.
"Allura Pinnineddu, chi hai fattu? Hai manciatu? Siti hai? Hai travagliatu o mentri ju nun cc'eru tu ti mittisti a talari lu ventu"?
"Parrinu, chi fa scherza? Taliassi, taliassi cca chi zappatu, ma ora haiu 'na fami chi nun cci vju di l'occhi, nun nni pozzu cchiù".
"Emunì, emunì a li casi".
Dda vicinu cc'eranu li casi, li dui si nni eru dintra e stinneru la tuvaglia, misiru supra la tavula li piatti e li bicchera. Era 'na tavulata apparicchiata chi paria festa di la Madonna, quannu si stavanu pi sediri pi manciari, lu parrinu si fici sentiri arrè.
"Li me soru su troppu dilicati, dintra sta mappina cc'eni lu tò manciari, vidi chi lu po' pigliari senza sciogliri li gruppa, soccu cc'eni mancia. Stai attentu a nun sciogliri li gruppa di la salvietta", - lu parrinu cci purtau puru 'na bottiglia di vinu - "e stu vinu ti la viviri senza livarici lu stuppagliu a la bottiglia".
"Parrinu, ma comu fazzu? Ju haiu travagliatu comu 'n'armalu e ora haiu 'na fami chi nun cci vju cchiù di l'occhi. Si fazzu comu dici vossia moru di fami".
"Eh, Pippinu, lu pattu nostru comu fu? Ti nni pintisti"?
"Certu chi mi nni pintiu, parrinu".
"Inca allura paghi li cent'unzi e ti nni vaj a la casa".
Tortu tortu Pippinu fu custrettu a turnari a la casa. Quannu arrivau dintra, la matri cridennu chi cci purtava li sordi cci ju a l'incontru, tutta priata.
Chi bravu figliu stu me figliu Pippinu, oggi cuminciau a purtari a la casa, ma comu accussi prestu livasti"?
"Si, prestu livau" - lu picciutteddu sbuttau a chianciri e cuntau tuttu lu fattu a sò matri, "Capisci comu mi futtiu"?.
"Ah, stu scilliratu, st'omu 'nutili, accussi trattau lu picciliddu meu, lu fici zappari 'na jurnata senza fallu manciari. E poi chi malignità dirici chi putia manciari senza sciogliri li gruppa di la salvietta e viviri senza livari lu stuppagliu a la buttiglia".
La povera fimmina cuminciau a lamintarisi dicennu chi doppo la morti di lu maritu nuddu cchiù rispettava la sò famiglia.
Lu 'nnumani lu frati mizzanu si susiu pi tempu e cci dissi a la matri:
"Basta, a Ddiu e a la sorti, oggi cci vaju ju a travagliari 'nni lu parrinu, vistu chi l'omu di chesa a Pippinu prima chi si nni jia cci avia dittu chi si vulia lu nnumani putia puru turnari a travagliari".
Lu mizzanu si nni ju supra la piazzetta, ancora di matina prestu, si misi 'nta un postu quantu lu parrinu appena niscia di la chesa lu putia vidiri subitu., e accussì fu.
"Beddu picciottu", - dissi lu parrinu appena lu vitti fora di la chesa, - "ti vò adduvari"?
"Inca, si mi capita nun dicu di no".
"Aeri mi capitau un picciottu, ma nun potti finiri la jurnata".
"Oggi cci vegnu jò e videmu si la puzzu finiri".
"Chi a gghiri dintra"? Cci dumannau lu parrinu.
"Sissi, giustu lu tempu chi avvertu la famiglia e a me matri".
Arrivatu dintra lu figliu mizzanu si rivulgiu a la matri.
"Sai, mà, sta matina mi capitau lu stessu parrinu di me frati".
"Gesù! Figliu meu, chi disgrazia, st'attentu e ti la fa finiri comu a tò frati".
"Havi a essiri veru? Ormai pensu chi s'alliggiriu li corna, chi cci passaru tutti cosi". Lu mizzanu pigliau e partiu.
S'arrivau arre cu lu parrinu, si misi puru iddu supra lu carruzzinu e si misi a la via. Arrivatu a lu locu, lu parrinu cci fici lu stessu discursu chi avia fattu a lu frati granni, cci dissi:
"Cca cc'è stu beddu locu, soccu voj cc'è, 'n'accura e stenni li mani, vidi chi li me soru su dilicati, nun vonnu chi li stranii toccanu nenti, però si cci li dumanni, soccu voj ti dunanu. Ora ju tornu a lu paisi chi vaju a diri la missa di mezziornu, quannu tornu ti portu lu pani, lu cumpanaggiu e manci".
"Comu dici vossia".
Lu frati mizzanu comu lu jornu prima sò frati Pippinu si misi a zappari tantu chi 'nta nenti fici un beddu pezzu di zappatu, appena lu suli arrivau a mezzu celu, cuminciau a taliari versu lu paisi priuccupannusi di lu ritardu di lu parrinu.
Lu parrinu dissi missa cu tutti li sò commudi e a la fini si misi a caminari versu la campagna. Appena lu vitti arricampari lu picciottu suspirau.
"Menu mali, cca eni, appena arriva cuminciamu a manciari".
"Beddu picciottu fami hai"?
"Parrinu, doppu tuttu stu travagliu, nun cci vju cchiù pi la fami, emuninni subitu a li casi a manciari".
"Si veru eni, lu travagliu fattu si vidi, avvicinamu a li casi chi ti purtau tanti cosi di manciari".
Comu si misiru a la tavula, lu parrinu fici la stessa sunata.
"Li me soru sunnu troppu dilicati, chiddu chi cc'eni 'nta la sarvietta ti lu po' manciari tuttu, ma nun cci sciogliri li gruppa e mancu l'affari allurdari e a viviri ti vivi lu vinu senza livarici lu stuppagliu di la buttiglia".
"Ma parrinu chi fa scherza cu sta storia? A ieri a me frati cci la cuminau e oggi puru a mia"?
"Ma picchi iddu nenti ti dissi"'
"Nonsi, nenti mi dissi".
Comunqui chissu cc'eni. Pò manciari tuttu chiddu chi cc'eni, ma senza sciogliri la sarvietta, po' viviri senza livarici lu stuppagliu a la buttiglia".
"Parrinu, accussi nun avemu nenti di fari".
"Ma picchi, t'affinnisti"?
"Certu chi m'affinniu".
"Allura pi comu aviamu fattu lu pattu, puru tu paghi li cent'unzi e ti nni vaj a la casa".
Tortu tortu lu picciottu lassau lu locu e si nni ju dintra, comu arrivau a la casa la matri si cci avvicinau pi sapiri nutizii, cci dissi lu figliu:
"Matri, la stessa sunata di me frati Pippinu".
Lu frati nicu chi si 'ntisi tuttu lu fattu, dissi:
"Dumani cci vaju ju 'nta stu parrinu e videmu comu finisci e a cu piglia pi fissa".
Lu 'nnumani a lu stessu urario, a lu stessu postu, lu frati nicu si ju a mettiri a lu postu dunni s'avianu misu li sò frati, a quarcunu chi l'avia 'mmitatu pi travagliari cci dissi chi era già 'mpignatu, e accussi comu Ddiu vosi arrivau la fini di la missa matinera, lu parrinu nisciu di la chesa e subitu lu scumpuniu.
"Beddu picciottu, chi fai ddocu fermu"?
"Veramenti circassi travagliu":
"Cci vò veniri nni mia a zapparimi lu locu"?
"Parrinu, ju chissu vaju circannu".
"Chi fa, tu la ghiri a diri a tò matri"?
"Nonsi, parrinu, nun cc'eni bisognu chi cci vaju a diriccillu: 'na vota chi nesciu di dintra, a idda nun cci dicu cchiù nenti".
Lu parrinu ju a pigliari lu carruzzinu, si misi 'ncapu, fici acchianari lu picciottu e tutti duj scupparu a la Balata. Comu arrivaru a lu locu lu parrinu cci dissi:
"Vidi cca? Haju truvatu duj picciotti e chissu zappatu lu ficiru iddi"
"Chissi duj picciotti l'hannu fattu? Si chissu lu ficiru 'nta duj jorna nun ficiru nenti, lu pigliaru pi fissa".
Sintennu ddu parlari lu parrinu pinsau: "Chistu picciottu megliu ancora eni".
"St'attentu chi ora ju ti lassu sulu, vidi quanta frutta cc'eni? Tu zappi però nun cogli nenti, picchi li me soru sunnu troppu dilicati, sunnu tantu delicati chi mancu ti lu pozzu diri, 'nn'accura e cogli quarchi cosa cu li to mani, quannu vennu li me soru soccu voi cci dumanni. Ora vaju a lu paisi a diri missa, ma appena finisciu tornu cca e ti portu lu manciari. Vidi lu zappatu chi ficiru l'autri duj picciotti? Tu zappa un pezzu di tirrenu a parti quantu si vidi".
"Vossia nun si proccupassi, Parrinu, lu travagliu chi fazzu s'avi a vidiri di tuttu l'autru".
"Megliu accussi, di dunni vò cuminciari, cumencia".
"Stassi tranquillu parrinu, chi lu travagliu eni pinseri meu".
"Ju mi nni vaju chi m'aspettanu pi la missa, quannu tornu ti portu lu manciari".
Comu lu parrinu cuddau darre lu cozzu, lu picciottu s'abbuttau di frutta, di pira, di puma, soccu cc'era si manciava, poi vitti un arvulu granni dunni l'ummira cci quagliava e si cci ju a curcari sutta. Tempu chi ti lu dicu e si misi a dormiri.
"Ora lu parrinu avia a cuntrastari cu mia", - pinsau.
Quannu cci turnau arre la fami s'immagginau chi lu parrinu stava turnannu, era curcatu e si misi assittatu. Quannu arrivau lu parrinu subitu ju a cuntrullari lu travagliu di l'omu adduvatu e quannu vitti chi 'na zappunata lu picciottu nun l'avia datu, cci ristau mali.
"Attia! Picciottu, ma cca comu finiu? Dunn'è tuttu lu zappatu chi avivi a fari"?
"Parrinu, lu zappatu ddocu eni".
"Lu zappuni lu vju chi eni ddocu, ma lu zappatu dunn'eni"?
"Ma picchi ju chi avia a zappari? Ju cci dissi chi lu travagli s'avia a vidiri":
Quannu s'avia manciatu la frutta lu picciottu avia lassatu li scorci dunni cci capitava, supra li petri, all'affacciu in modu chi lu parrinu li vidia. E veru accussi fu.
"Chi ti dissi ju? La frutta nun l'avivi a tuccari, ti lu dissi chi li me soru sunnu delicati".
"Parrinu, ma accammora chi fici, si pintiu"?
"No, chi centra, nun sugnu pintutu".
"Megliu accussi, allura pigliassi lu manciari e nni jemu a li casi, haju 'na fami chi nun cci vju cchiù di l'occhi".
A lu solitu, acchianaru a li casi, stinneru la tavula, billissimamenti. A lu solitu lu parrinu arricurdau a lu picciottu la solita cosa:
"Lassamu jri chiddu chi eni fattu e pinsamu a lu futuru, vidi chi li me soru sunnu troppu dilicati, vidi chi nun hai a sciogliri li gruppa di la sarvietta e mancu ta pirmettiri a livarici lu stuppagliu di la buttiglia".
"Sissi parrinu, a ssa nun si scanta chi cci pensu jò".
Dittu e fattu, lu picciottu pigliau lu cuteddu e cu du corpa a cruci tagliau la sarvietta e cuminciau a manciari, lu parrinu ajsau li vuci.
"Chi cumini, scilliratu? La bedda sarvietta la tagliasti tutta".
"Nenti, parrinu, la grapiu comu mi dissi vossia, senza sciogliri li gruppa, cu 'na cruci comu li parrini".
Quannu appi siti, lu picciottu, pigliau 'na petra, vutau la buttiglia sutta supra, cci rumpiu lu coddu e cuminciau a viviri. Lu parrinu lu taliava cu l'occhi sbarrachiati.
"Perciò tu accussi l'arraggiuni"?
"Certu parrinu, picchi forsi vossia si pintiu"?
"No, chi vaj pinsannu, ju nun m'haju pintutu".
"E mancu mi pentu ju".
"Senti chi facemu, Ciccinu, vistu chi ora vennu li me soru e nun ti vidinu zappari, doppu manciari dunaci quattru coccia a li addini poi nesci li porci e li fai jri a manciari".
"Sissi, a ssa nun si scanta, fazzu comu voli vossia".
Ciccinu nisciu ddi porci e l'armali pigliaru la via di lu Passu Ogliaru, mentri eranu vicinu a la via passaru ddi dda duj uccera e s'avvicinaru a Ciccinu.
"Beddu picciottu, chi fai"?
"Pasciu sti porci":
"Di cu su"?
"Li mei".
"Chi sunnu beddi, li vo vinniri"?
"Pi chissu li staju nutricannu. Però li vinnu a broccu, o tutti o nuddu".
"'Nca tutti, li cumpramu tutti".
"Vistu chi eni accussi, picchi nò? Vi li vinnu".
Ficiru lu pattu e cuntrastaru 'n'anticchia. Chi li uccera li vulianu pagari picca e cu Ciccinu chi nni vulia assai, a la fini si misiru dìaccordu e stabileru ducentudeciliri liri.
"Ju cari amici" - cci dissi Ciccinu - vi li dugnu pi ducentu liri, ma vuatri m'ata a dari l'aricchi e li cudi".
Li ucceri, vistu chi Ciccinu cci avia fattu lu scuntu, nun si ficiru prigari, tagliaru l'aricchi e li cudi a li porci e li dettiru a chiddu chi cridianu lu patruni e parteru pi la casa.
Lu parrinu chi avia caputu chi cu Ciccinu cc'era picca di stari tranquilli, ogni tantu niscia davanti la casa e cuntrullava li porci, ad un certu puntu nun li vitti cchiù e allura cuminciau a chiamari.
"Ciccinu, Ciccinu, li porci dunnu sunnu"?
Ciccinu arrivau a li casi di cursa, tuttu sbrazzatu e chinu di fangu.
"Parrinu, chi disgrazia chi mi capitau, havi chiassai di un'ura chi cuntrastu, li porci si nni jeru 'nta dda tremula e scinneru, s'intremularu tutti".
"Veru? Ah... diavuli scappati di lu 'nfernu, perciò tu 'nta la tremula l'avivi a purtari"?
"Parrinu, picchi vossia nun mi lu dicia chi ddocu cc'era la tremula? Si lu sapia ju cci avissi statu attentu".
Nsumma, bistimiannu comu un turcu, lu parrinu curriu a la tremula dunni Ciccinu cci dicia chi avianu sparutu li sò porci e 'mmezzu lu fangu effittivamenti c'eranu ancora a l'affacciu li cudi e l'aricchi, circau subitu di trasiri 'nta lu fangu pi tirari fora l'armali, ma si tirau 'nnarre.
"Si trasu 'nta lu fangu comu mi fazzu stari? Tala chi a fari Ciccinu, vai di cursa a li casi e mi vai a pigliari li stivali, si li me soru ti dicinu quarchi cosa, cci dici chi ti lu detti ju l'ordini".
Ciccinu nun si lu fici riperi l'ordini, sdetti a curriri e a quattru botti arrivau a li casi e si prisintau a li soru di lu parrinu.
Signurini, mi dissi lu parrinu di venirivinni cu mia".
"Ma chi fai scherzi chi n'autri vinemu cu tia"?
"Viditi chi mi lu dissi lu parrinu".
Nsumma li dui soru nun nni vulianu sentiri nenti, chiddu a diri chi avianu acchianari supra lu carruzzinu e chiddi chi facianu cruci e chiamavanu santi e prutizioni.
"Sentiti chi facemu, l'ordini di lu parrinu eni chissu, si nun vuliti cridiri a mia viniti davanti la casa chi vi lu fazzu sentiri cu li vostri aricchi". Dittu e fattu tutti e tri nisceru all'aria e Ciccinu purtannusi li mani a la vucca gridau versu lu parrinu.
"Parrinu, una o tutti dui"?
"Tutti dui, tutti dui ti dissi, allestiti, tutti dui".
"Lu sintistivu a vostru frati? Cci lu dicu ancora"?
Li soru eranu stralunati, ma iddi cci dumannaru.
"Ma chi si foddi? Tutti duj"?
"Ora si, allistitivi chi haiu prescia".
Allura li duj soru si cunurtaru. Cuntenti iddi, cuntentu iddu, cuntenti tutti. Acchianaru supra lu carruzzinu e Ciccinu subitu partiu luntanu di lu locu. Quannu lu parrinu vitti chi Ciccinu ritardava circau di trasiri 'nta la tremula, ma si fici stari comu un porcu e nenti fici, allura riturnau a li casi e dda vitti chi li sò soru nun cc'eranu. Pinsau allura di stari 'ncampagna sinu a sira tardu e cu lu scuru turnari a lu paisi. Ciccinu 'ntantu s'addivirtiu bbonu cu li soru di lu parrinu, quannu si saziau pigliau e l'accumpagnau a lu paisi.
Appena li duj svinturati traseru lu purtuni e vittiru lu frati cuminciaru a gridari e a chianciri.
"Scillirato, omu senza dignità, perciò accussi? Nni dicisti di irici tutti duj e iddu di nautri 'nni fici pezzi di pedi".
"Ju vi dissi di darici li stivali tutti dui".
"Ciccinu inveci nni vinni a diri di jri tutti duj cu iddu, nni purtau 'nta un postu assulazzatu e soccu vosi fari fici di tutti duj":
"Ciccinu, svirgugnatu, perciò accussi avivi a fari cu li me soru"?
"Parrini, ma vossia comu fici cu li me frati? Forsi vossia s'affinniu"?
"Inca, si capisci chi m'affinniu".
"Allura pagassi li cent'unzi e nun nni parlassi cchiù".
Lu parrinu cci appi a dari li sordi a Ciccinu e s'appi a teniri li soru sbucati pi aviri fattu lu spertu cu li poviri viddani.
Lu cuntu eni lestu, lu cuntu eni finutu, a vautri piccioti vi piaciu?
12345678
un altro testo di questo autore un'altro testo casuale
0 recensioni:
- Per poter lasciare un commento devi essere un utente registrato.
Effettua il login o registrati
![Licenza Creative Commons](https://i.creativecommons.org/l/by-nd/3.0/it/88x31.png)
Opera pubblicata sotto una licenza Creative Commons 3.0